Ziua când am încercat să ne schimbăm țara

De la blocul nostru din Militari până la secția de vot sunt 6 minute de mers pe jos, lejer. 

Peste trecere de pietoni se hlizește la noi candidata blondă. Bună pentru agricultură, bună pentru investiții, bună și pentru noi să ne amintească de toți liderii de care vrem să scăpam astăzi. Între 2 stâlpi, e flancată de principalii favoriți în sondaje, ambii ne-au așezat câte un cort în drumul către piață. Acolo, la marginea șirurilor de tarabe, printre mașini parcate haotic, pășim pe un covor de resturi de varză. Doar 0,6 lei kilogramul, un vis frumos pentru o țară prunieră.

La colegiul Kirițescu e aglomerație în hol, unde zeci de oameni intră și ies, pentru că sunt nu mai puțin de 11 secții de votare în clădire. Sunt suficiente pentru zecile de mii de pensionari din zona Veteranilor, dar și pentru cei câțiva tineri suficient de naivi încât să iasă la vot. Pe scări e îngrămădeală și avem timp să admirăm câteva icoane pictate de mâini de copii.

Secția 1174 e a treia de pe holul lung placat cu faianță albă și roșie care amintește de un spital. Suntem luați în primire de o doamnă în vârstă, soții Bogos există ambii pe listă, primim buletinele de vot, verificăm ștampila secției, ne exprimăm opțiunea apăsat. Un minut mai târziu suntem din nou pe hol. Ajungem afară, e soare și oamenii tot curg spre votare. Sunt momente în care simțim că se poate.

Între timp, la mii de kilometri distanță de soarele bucureștean…

Sidney, Australia – Un cuplu de români, părinții unui puști cu zâmbet de star, stabiliți la antipozi de doi ani, votează la consulat, în una dintre primele secții de votare care se deschid pentru prezidențiale:

În Sydney, am votat civilizat, fără nici o problemă. Am fi fost pregătiți oricum pentru orice fel de piedici, se pare că sistemul politic ne-a pregătit să nu ne fie ușor când vrem să ne exprimăm opțiunea de vot. E oarecum reconfortant să știi că te numeri printre primii români care votează. Suntem o comunitate atât de mică, încât aproape că i-aș fi chemat pe toți cei prezenți la o cafea. M-am mulțumit  doar să spun”la revedere” în loc de “bye” și, chiar și pentru atât, m-am bucurat că am fost la vot.

Haga, Olanda – Un inginer român de 26 de ani parcurge 230 de Kilometri de la Maastricht pentru a vota la Haga. A petrecut două ore și jumătate la coadă, alături de români din toată Olanda veniți la singurele două secții de votare din această țară, ambele în același oraș, în aceeași clădire:

Tipul de la intrare a zis că e coadă de dimineață. Și când am plecat la 4:30, era la fel. Niște prieteni nu au rămas, au plecat când au văzut coada. Am întâlnit o organizare rudimentară, dar nu am simțit rea intenție din partea celor de la Ambasadă.

Haga

Bristol, Marea Britanie – Un cuplu de români (ea designer, el ITst), votează la Consulatul României:

Mult peste așteptările mele, oamenii de acolo (voluntari) au fost foarte organizați. A fost o coadă constantă de vreo 50-70 persoane cât am fost noi acolo, dar s-a mișcat foarte repede. Completai declarația pe propria răspundere când intrai în clădire/cât stăteai la coadă și o semnai doar în fața comisiei de unde primeai buletinul de vot și ștampila. Toată treaba a durata maxim 20-25 minute.Ce a fost surprinzător – majoritatea oamenilor care stăteau acolo să voteze erau până în 35 de ani, foarte mulți studenți sau proaspăt absolvenvți.

Bruxelles, Belgia – Un analist IT român votează la una dintre cele 4 secții de votare din Belgia, toate în Bruxelles.

Ne-am strâns 6 oameni să mergem la vot după prânz. Afară era soare, cer senin, vreo 500 de oameni la coadă. Am așteptat… Am reușit să intrăm în secția de votare unde un tip împărțea deja formularele celebre, erau mese, pixuri, erau organizați foarte bine. Coada înainta greu, dar ajungem într-un final în sala unde se vota și erau de două ori mai puțini oameni ca la europarlamentare! Mizerabil! Funcționarii se mișcau ireproșabil de repede, dar procesul este extreme de lung:
1. ia formularul, îl citește și-l compară cu buletinul;
2. mă trece pe o listă cu toate datele din buletin
3. îmi da ștampilă și formularul tipizat

Erau 3 (TREI) nenoricite de ștampile!!! Intru, votez, bag votul într-o urnă interesantă, care număra câte buletine s-au introdus. Între timp oamenii din ambasadă îi roagă pe cei dinăuntru să înceapă să se strângă cât mai mulți înăuntru pentru că la ora 21 vor închide secția și vor rămâne să voteze doar cei din incintă.

La 19:30, când am ieșit eu, afară erau vreo 350 de oameni. Pe tot parcursul timpului petrecut acolo, oamenii nu renunțau, veniseră din toată Belgia. La Ambasadă mai erau 3 secții, dar era mai rău, erau și mai mulți. După ce am stat atâtea ore în picioare eu eram ok, dar erau oameni nemâncați, obosiți, cu copii mici, erau bătrâni, asta e bătaie de joc.

bru

Amicul meu plătește acolo 53% din salariu impozit la stat, dar trăiește într-o țară cu infrastructură și fără corupție în spitale. Îl înțeleg pe el și pe cei aproximativ 50.000 de români din Belgia.

Verona, Italia – un cuplu de români, părinți care construiesc viața copilului lor departe de România în care au crescut ei, au ieșit la vot, ea e pentru prima oară acolo:

La 10.30 eram la secția de vot din Verona, chiar de lîngă biserica ortodoxă română. Mulți din rând erau veniți la slujbă. Habar n-aveau că secția va fi la 2 metri distanță, așa că s-au decis să voteze în ultimul moment.

Nu era coadă mare, am avut numărul 70 pe lista de vot, dar lumea abia începea să se pună la rînd. Formulare au fost, era încă devreme. După-amiază un român avea să petreacă 3 ore la coadă pentru a vota.
Am vorbit cu tataia la telefon și i-am zis că am votat cu Macovei. Moșul, lucid încă:
-Eh.. na, fiecare votează cu cine vrea. Dar știi că Macovei e beată tot timpul?!? Valeleuuu!
-Și matale, tataie, cu cine ai votat?
-Cu Ponta că ne-a dat ceva la pensii și a promis că ne mai da.

Intimidarea pensionarilor a funcționat. 

Dublin, Irlanda – Un cuplu de români și fetița lor de 2 luni votează în Ambasada României.

Am fost la vot noi și câteva sute bune de oameni în speranța unei Românii mai bune la care să ne întoarcem. Coada a fost infernală vreo două-trei ore de stat. Din câte am sesizat Ponta e doar o glumă bună de spus în timp ce stai la coadă pentru votul Președintelui României.

Dățile trecute (ultimele chemări la vot – nu prezidențialele) au fost două secții de vot în Dublin și bătea vântul prin ele. Astăzi românii din Irlanda nu și-au putut exercita dreptul de vot decât la Ambasadă.

Oamenii de la Ambasada României la Dublin au organizat o grădiniță pentru copiii și mamele lor, așa a stat micuța româncă la adăpost de răcoarea irlandeză. 

Dublin

Phoenix, Arizona, SUA – Un cuplu de ingineri români (sub 30 de ani) votează în Sudul Statelor Unite:

Noi am fost la 9 dimineață ora Arizonei și nu eram decât noi doi și cei din comisie. Erau 4 ștampile și 2 cabine de vot! Se zice că ar fi în Phoenix 40 de mii români… Deci dacă ar veni toți nu ar avea timp să voteze toți. Aici o mare parte din comunitatea de români cam în fiecare Duminică e la biserică, deci cred că acum ar fi coadă acolo (e 12:55 la prânz aici). Sper să iasă și în SUA lumea la vot ca în Europa și sper să aibe formulare și tot ce le trebuie chiar dacă o să fie cozi. Consulatul cel mai apropiat e la Los Angeles, la 6 ore de condus de aici, deci nu ar fi timp să mai aducă dacă nu au destule.

E de plâns …la ce au scris oamenii ăștia aici (nr: pe Facebook)… parcă nu își dau seama că e vorba ca pentru ei și copiii lor votează… Luăm totul la mișto…

Stuttgart, Germania – Un tânăr cuplu de români vine la vot de la 50 de kilometri de oraș. Petrec două ore la coada de la consulat, dar votează:

2 ore de condus. 2 ore de stat la coadă. 15 Euro benzină. 3 Euro parcarea. Vot pentru România și Europa: Neprețuit!

Muchen, Germania – Un cuplu de români iese la vot la Consulatul României. O au cu ei pe fetița lor de nici 4 ani și mama e însărcinată în 6 luni. Petrec 3 ore și 15 minute la coadă, dar reușesc să voteze și sunt mândri de asta. 

E cât de clar se poate. În 2009 diaspora a decis președintele. Acu nu mai are voie…

Ministerul Afacerilor Externe a organizat 5 secții de votare pentru românii din Germania, în 5 orașe. În total au fost 15-20 de ștampile la 230.000 de oameni.

Ministerul de Externe a organizat aceste alegeri (conform legii 370/2004) în spiritul socialist al egalității: indiferent de dimensiunile comunităților de români, toate secțiile de votare din afară granițelor țării au fost tratate cu 3-5 ștampile. În secția în care am votat eu în București, organizată pentru exact 12 scări de bloc) au fost 5 ștampile pentru câteva sute de oameni.

Sunt 3,5 milioane de români în diaspora. Ei au pompat în România aproximativ 4,2 miliarde de dolari în 2013, ceea ce îi face cel mai important investitor în economia acestei țări. Cât de mândri că sunt români credeți că s-au simțit cei care au stat multe ore la cozi prin Europa? 

Aproape toți prietenii care mi-au povestit cum au încercat ei să-și schimbe țara din care au plecat mi-au mărturisit că își doresc să se întoarcă, dar nu în România de azi. Ei sunt ‘provocatorii’ pe care nemernicul de Corlățean îi acuza că au încercat să fraudeze alegerile, în stilul tipic stalinist de întoarcere a acuzației către acuzator. Toți au cel mult 30 de ani și vor o Românie mai bună pentru ei și copii lor care cresc departe de bunici. Cu toții vor ieși și în turul 2 pentru țara a cărei guvernare și-a bătut joc de ei. 

Surse:

 

2 thoughts on “Ziua când am încercat să ne schimbăm țara”

  1. Romanii din Belgia au facut plangere penala Guvernului Romaniei pentru ca au fost impiedicati sa-si exprime un drep fundamental, acela de a vota.
    Ar trebui ca totii romanii din diaspora sa faca la fel !
    Asa s-ar putea sa ne salvam in ultimul moment, sa nu ne scufundam in noroiul in care ne afunda tot mai apasat politicienii penali care ne conduc.
    Dragi tineri romani de pretutindeni, nadejdea nostra sunteti voi !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *