Noua realitate

Grexit. Orban în Ungaria. Extrema dreaptă la putere în Polonia. Brexit. Trump președintele Statelor United. Firea primar la București.

Trăiesc din ce în ce mai des sentimentul că idei improbabile, pe care mi le sugerez a fi imposibile, devin realitate. Exist într-o bulă: oamenii de pe Facebook și ideile lor similare cu ale mele, lista de pe Twitter, cu link-uri din New York Times, The New Yorker, These Football Times și F365, instantaneele vânate de pe Instagram, meme-urile de pe Whatsapp.

Noua realitate mă sperie pentru că, de multe ori, nu o înțeleg. Încerc, dar e mult prea complexă pentru a putea fi sintetizată de mintea care e conectată la familie, livrabile și prezentări, proiecte personale, lecturi strecurate și se deconectează pentru 6 (uneori chiar 7) ore de somn pe noapte. Oamenii cu mult timp liber au mereu tendința de a crede că înțeleg. Unii chiar o fac.

Habar n-am ce înseamnă pentru umanitate ziua asta, pot face supoziții sau citi scenarii care sunt la fel de precise precum fanteziile fanilor Game of Thrones care încearcă să prezică cine e fratele incestuos al cui în serial. Vă recomand să citiți asta, asta, asta și asta, dacă aveți oleacă de timp și ceva curiozitate de a despica ceața noii realități care cuprinde SUA zilele astea.

Două chestii rețin eu din ziua în care Trump a fost ales:

  1. Fiecare om cunoscut, măcar tangențial, căruia i se pare nostim că a câștigat Trump. Nu e nostim. Glumele sunt mișto, râsul ajută la procesarea frustrărilor, oricine știe asta, chiar și un om fără simțul umorului, ca mine. “Hahaha, a pierdut baba isterică Hillary. Trump cel mai number 1!” Prostiile astea filtrează, acolo unde mai erau dubii, imbecilii de oameni.
  2. În societatea românească există o voluptate a discuției despre problemele altora și o tendință de a evita elefantul din încăpere, iar la noi elefantul e multicolor, fosforescent, gălăgios și pute. PSD, PMP, PNL, PRU, ALDE, UDMR și orice alt grup infracțional ai cărui membri au guvernat în ultimii 27 de ani, toate candidează la alegerile parlamentare din 11 Decembrie. Alternativele au șanse minime să conteze pentru că nu poți convinge un stomac gol să fie sătul, nici măcar cu argumente și proiecte cu impact controlat în buget. O șansă ar fi cu mici și bere. Uitați-vă dincolo de bula voastră, la România fără curent electric sau WC în casă, la analfabetism funcțional, foame, mizerie, boală, manipulare și, foarte important, la angajații statului. Cine credeți că va decide alegerile? Eu și cei din bula mea sau “România profundă”?

Noua realitate e sufocantă, dar mâine dimineață Mara va vrea să mănânce, rotițele corporației se vor învârti, iar ideile se vor lupta în surdină pentru timpul meu, adică voi avea treabă. Multă.

Mâine, săptămână viitoare, chiar și după 11 Decembrie, îmi rămâne doar să construiesc eu noua realitate pentru că nu mă regăsesc în cea colectivă. Cum? Prin muncă, cu empatie și răbdare, prin implicare în viața comunității, prin educația pe care o dau copilului meu. De fapt asta a fost realitatea mea și până acum, ceea ce înseamnă că tocmai am irosit 500 de cuvinte.

2 thoughts on “Noua realitate”

  1. “Fiecare om cunoscut, măcar tangențial, căruia i se pare nostim că a câștigat Trump.” – Unora li se pare pur si simplu… de asteptat. O victorie nedorita de multi, dar clar nu o victorie neasteptata.

  2. Da, mulți se așteptau, dar asta înseamnă că au fost mai realiști. Ce nu pot eu să tolerez e manifestarea bucuriei că a câștigat un candidat pe care nimeni nu-l înțelege pentru că, la fel de imprevizibilă cum a fost ascensiunea lui, la fel vor fi următorii 4 ani în State și, inevitabil, în lume.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *