Aș plăti pentru aplicația Biziday

Dacă ai un cont de Facebook e aproape imposibil să nu fi aflat că vineri seara, aplicația Biziday a trimis tuturor utilizatorilor săi vreo 10 notificări prin care anunța un cutremur de 10 grade care tocmai s-ar fi produs în Vrancea și-i sfătuia să se adăpostească sub o grindă, cu familia.

Alerta a fost falsă, n-a fost niciun cutremur de acest gen, altfel n-aș mai fi scris aceste rânduri, fiind fie foarte mort, fie un sinistrat norocos, dar fără Internet. Am reacționat spunându-i partenerei mele că s-ar putea să urmeze un cutremur mare, dar că e ceva dubios cu notificarea. După următoarele 8-9 repetări ale notificări m-am liniștit complet și am început să citesc reacțiile oamenilor de pe Facebook și Twitter: câteva reacții similare cu a mea, multe mișto-uri (meritate), câteva apostrofări corecte și extraordinar de multe prostii debitate de utilizatorii acestei aplicații GRATUITE.

Mai degrabă mi se pare că oamenii au fost enervați de reacția lui Moise Guran, jurnalistul-antreprenor care a început acest business toamna trecută. El e imaginea Biziday, fără el aplicația probabil ar fi sărit, cu greu, de 1000 de utilizatori. El a scris întâi că alerta e falsă și că probabil e un hack, apoi că investighează, apoi că nu e hack, dar nici de la ei nu e. N-a ajutat deloc crizei provocate de notificările fantomă.

De ce folosesc Biziday

Internetul învârte mult prea mult gunoi. Informații false, click-bait și manipulare comandată politic. Eu vreau informație curată. Biziday îmi livrează asta.

Utilizarea unei astfel de aplicații aprinde o dilemă first-world: pasez cumva responsabilitatea de a mă informa către o corporație (sau SRL în cazul Biziday)? Nu există răspuns corect, ci doar variații ale echilibrului fiecărui individ. Mix-ul meu de informații e Twitter (Reuters, AP, New York Times, The Atlantic, The Guardian și mulți jurnaliști de sport) + Biziday + HotNews + Facebook (unde urmăresc puțini oameni, majoritatea jurnaliști).

De ce alerte de cutremur într-o aplicație de știri? Probabil că Moise Guran, a vrut să muște din piață cât mai mult posibil încă din prima zi, activând frica firească a oamenilor de dezastre naturale. Aseară s-a anunțat că aplicația nu va mai oferi alertele de cutremur. Rateul râmâne.

Da, mă intereseză de ce a trimis aplicația acele alerte, dar nu pentru alertele de cutremur am instalat Biziday.

Da, cred că Moise Guran s-a bâlbâit în minutele imediat următoare incidentului, condus de panica unui rateu major a încercat să se disculpe, în loc să spună doar: “alerta a fost falsă, nu e niciun cutremur, investigăm acum, ne cerem scuze”.

Da, cred că discuția uriașă online stârnită de rateul Biziday validează conceptul produsului (nu știu dacă și business-ul, habar n-am cum au de gând să facă bani). Dacă aș fi Moise Guran în clipa asta, aș avea vânt din spate să construiesc mai departe pentru că ideea merge în piața românească.

Cum ar fi Biziday pe bani?

Aș plăti pentru aplicația Biziday, pentru că serviciul de triere a știrilor e unul de care am nevoie. Câteva funcționalități care ar face Biziday să fie mai utilă pentru mine:

  1. Orice știre ar trebui să aibă cel puțin 3 surse. Înțeleg nevoia de viteză, dar dacă tot verifică oamenii știrea, de ce n-aș primi eu, utilizatorul, alte link-uri cu aceeași știre sau 3 vorbe despre modul în care a fost verificată (chiar și la 15-20 de minute după breaking news)? Vreau să văd cum comentează mai multe trusturi de media o informație, vreau să știu cine n-o menționează deloc.
  2. Un plugin sau o extensie de browser unde să-mi livreze informația cât sunt cu ochii în monitor. The Guardian are așa ceva, Orange România la fel (m-au asaltat cu notificări o vreme).
  3. Un “spărgător de bulă”. Dă-mi o știre curată, dintr-o sursă independentă (ideal, greu de făcut mereu) și arată-mi cum o interpretează presa de partid. Vine un material Pressone? Hai să vedem și ce zice România TV despre același subiect. Apare o investigație Rise Project? Hai să aflăm și ce zice Evenimentul Zilei. De ce ar fi util? Pentru că eu mă informez exclusiv online, dar 87% dintre români își iau deciziile de vot de la televizor (asta era situația în Decembrie 2016).

Cât aș plăti pentru Biziday? 3 Euro în forma actuală, 5 cu primele două îmbunătățiri din lista de mai sus, poate maxim 10 dacă aplicația ar reuși să mă facă să renunț la Facebook (care e o ghenă pe care niciun Report Fake News nu o va curăța) și la Hotnews. Nu știu exact cum ar putea ajunge acolo.

Altfel, e mișto că avem toți dreptul să fim indignați la orice, asta înseamnă că încă trăim în democrație. Eu cred că nu mai durează mult asta și mă îngrozește gândul, tocmai de aceea sunt pregătit să susțin financiar eforturile independente de a ține măcar un bec aprins pe-aici.

 

Mai avem nevoie și de moașe

Rândurile care urmează sunt scrise de mine și de Claudia, omul alături de care îmi petrec viața, mama copilului nostru. E o poveste extrem de personală pe care am decis să o împărtășim pentru o cauză în care credem.

Când am aflat că vom avea un copil, mie mi s-au înmuiat genunchii, apoi ne-am îmbrățișat și, timp de câteva zile, am trăit pe un norișor bizar de bucurie. Asta a fost până când ne-am dat seama că habar n-avem ce urmează.

Apoi au început întrebările. Unde mergem pentru naștere: într-o maternitate de stat sau la privat? E normală vreo durere, vreo manifestare a sarcinii? Când vom ajunge la maternitate cu bagajul pregătit încă din luna a șasea, cum se va desfășura ACEA zi din viața noastră? Ce se va întâmpla, la ce să ne așteptăm? În general, CE facem?

Știam doar ce nume va purta copilul (nu, dacă era băiat nu-l chema tot Mara), că vrem ca ea sau el să se nască natural și să-și înceapă viața la pieptul mamei, alăptat și iubit fără condiții. Am făcut aceste alegeri pentru că mecanismul prin care oamenii se nasc e deja perfect, testat deja de miliarde de ori. Continue reading Mai avem nevoie și de moașe

Propaganda rusă despre refugiaţi

În ultimele două zile mi-au apărut în feed-ul de Facebook 3 articole cu acelaşi conţinut. Nu era vorba de vreo campanie a unui brand pe bloguri, ci de propagandă pro-rusă fără niciun fel de perdea, deci tot un fel de campanie de brand pe bloguri.

Preluând acelaşi text, cu titluri diferite, cele 3 postări se citează una pe celalaltă(sursă iniţială e un site în limba rusă), relatând despre viziunea ţarului rus Vladimir Puţin pe problema emigranţilor musulmani din Europa şi invocând chiar o poveste imaginară cu un ‘rege al Arabiei*’. Las aici 3 print-screen-uri pentru că nu voi da link unor deşeuri de content dictate de fabricile de troli ale Kremlinului.

3_deveghepatriei1_napocanewsRO 2_paginadefolos

Pe scurt, textul instigă la intoleranţă folosindu-se de cel mai facil intermediar de idei din lume, religia. Apelând la valorile ortodoxiei şi invocând singurul păcat de neiertat în această religie, adică necredinţa, autorii articolelor (necunoscuţi, fireşte) resping musulmanii în general, concluzionând că există o singură cale: cea rusească şi ortodoxă. În contextul valului de refugiaţi aflaţi la porţile Europei, în poate cea mai mare criză umanitară de după Al Doilea Război Mondial, acest gen de sfaturi preţioase şi pilde de leadership nu fac altceva decât să instige la naţionalism şi intoleranţă, adică exact armele de care propagandă rusă are nevoie pentru a menţine şi escalada tensiunile sociale din ţările Uniunii. Continue reading Propaganda rusă despre refugiaţi

O dimineață în Regatul Militari

5:33 E vineri, dimineață de vară, iar eu dorm ca valiza-n gară, cum e și firesc. Ce nu știu încă e că mă aflu în ultimul minut de somn al nopții, iar în față am o zi plină de realizări nebănuite.

5:34 Urechile din dotare, pe care nici-o firmă de antene satelit nu le-a brand-uit încă, prind un sunet abia emis de o creatură firavă care-și are bârlogul în dormitorul alăturat. E un fel de mieunat de pisoi, cu accent de icnet. Abia se aude, dar lupul e prea bătrân să nu știe că așa începe o revoltă. Mă ridic din pat și zburd către camera Marei. E trează, are ochii mari și îmi zâmbește larg cu cele mai frumoase gingii din lume.

5:40 O schimb și i-o pasez doamnei mele pentru un mic de jun pe bază de lapte. Mă pregătesc psihic pentru plimbarea de dimineață.

6:50 După 2 zile de Iulie cu 37 de grade în București (la loc cu verdeață, unde se măsoară), resimțite ca 40-45 la nivelul străzii, atmosfera a redevenit mai blândă cu fiii și fiicele betoanelor. Aplicația de vreme de pe telefon îmi indică 16 grade, adică sandale(fără toc, ceva lejer) și pantaloni scurți pentru plimbarea noastră de dimineață. O montez pe Mara în vehiculul ei sport cu motor de un tată-putere și pornim spre parc.

6:51 Ușa de la lift nu se deschide la etajul nostru. Apuc cele 15 kile de copilă+vehicul și o iau pe scări, din fericire doar preț de un cat, reușesc să urc în lift. Sport matinal, pe alocuri extrem. Continue reading O dimineață în Regatul Militari

Ce înseamnă 90% ?

Acum câteva săptămâni scriam despre temerea conducerii Bisericii Ortodoxe Române de a cere părinților să completeze o cerere pentru a își înscrie copiii la ora de Religie.

Ieri a fost ultima zi în care se puteau depune aceste cereri și ministrul educației anunța după amiază că procentul celor înscriși este de 89,75%. Să zicem 90%, de dragul cifrelor rotunde. Vă reamintesc faptul că procentul românilor care și-au declarat religia la recensământul din 2011 este de 99,8 %, iar ateii și cei fără religie sunt doar 0,2% din populația acestei țări.

object09
Sursa foto: ImageBase.net

Acestea fiind premisele, intriga mi-a oferit-o, involuntar, Ciprian Muntele într-o postare pe FaceBook, pe care o citez cu acordul autorului: Continue reading Ce înseamnă 90% ?