E joi, după alegeri, iar entuziasmul alegerii lui Klaus Iohannis e departe de a se fi risipit. Mărturie stau zecile de scrisori deschise care zboară în toate direcțiile, plouă cu cereri, păreri și amintiri de acum 3 zile. Oameni sunt însetați să discute, sunt dornici să se facă auziți, au speranța că se poate repara țara. Asta e extraordinar, pentru că am ajuns aici prin vot și nimic mai mult! Nu a fost o revoluție, pur și simplu am participat cu toții la evoluție.

Doi din fiecare trei prieteni, colegi, cunoscuți, rude ale fiecăruia dintre noi au votat. Nu știu dacă vă dați seama ce înseamnă 64% prezența la vot, indiferent de cauze. E o chestie fantastică! Am participat cu toții la o reacție sănătoasă a unei societăți ce părea blocată în moarte clinică, un popor furios care a sugrumat prin vot impostorul care defila implacabil spre încoronare. 

PSD e doar aparent pe perfuzii,  eu unul nu cred un cuvânt din ce spun liderii roșii într-o încercare de adormire a furiei cetățenilor, mimând o transformare care, făcută cu adevărat, ar însemna sfârșitul puterii acestui partid uriaș. Trăim zile de fierbere a României, de clocot, de transformare. E fain să călărești valul, dar valul trece. Avem cu toții de muncă, de la Iohannis și până la vânzătoarea de la covrigăria de la orice colț de stradă. Vom continua să comunicăm, dar e timpul să facem bine România. Un președinte sau un guvern nu poate schimba o țară în timp ce comunitatea se uită la televizor și atât.