De ce voi merge să fiu observator independent la alegeri

Am o relație complicată cu politica.

Am fost votant liberal. Am crezut în toată povestea cu stânga e pentru proști, dreapta pentru cine vrea libertatea să-și facă singur viața mai bună. De fapt era libertarianism chestia pe care mi-o doream eu. Am mers la urne la aproape toate scrutinele (parlamentare, locale, prezidențiale, referendum, orice) din ultimii 13 ani, adică de când sunt major. Am militat pentru vot, cu o mică sincopă când m-a scârbit alegerea unui șarlatan ca primar general al capitalei. Am fost la un pas de a mă înscrie într-un partid în toamna lui 2014 și am strâns semnături pentru un altul toamna asta.

Am fost naiv să cred că poate exista dreptate absolută în vreun colț al lumii și prost de-a dreptul să cred că acel colț e politica românească.

Mă enervează politica, adesea îmi scapă subtilitățile ei pentru că, din fericire, nu din asta îmi hrănesc nici stomacul, nici mintea, așa că rareori mai pot fi la zi cu tot ce se întâmplă. Ce am înțeles în ultimii ani însă e că politica nu poate fi ignorată. Oriunde ești și orice faci, politica îți influențează deciziile, calitatea vieții sau chiar sănătatea psihică.

E un video de două minute la finalul acestui articol, dacă v-ați plictisit deja.

La alegerile din 11 Decembrie nu mă simt reprezentat de niciun partid sau candidat independent. În urmă cu 2-3 ani mă frapa ideea asta, că sunt rareori în vreun target, dar acum mi se pare că e cea mai bună veste despre mine însumi: aceea că, deși împart unele valori cu un grup, nu am nevoie să fac parte din acel grup pentru că pot să gândesc și să acționez singur pentru propria bunăstare.

Voi vota pe 11 Decembrie la alegerile parlamentare și vă îndemn pe fiecare dintre voi să faceți acest mic efort de gândire și de deplasare până la secție.

De ce e important să votezi? Impozitele ți le plătești oricum. Prin impozite angajezi sute de mii de oameni care să lucreze pentru tine, dintre care aproximativ 466 vor decide cum se cheltuie banii tăi* și ce legi urmează să respecți tu. Pentru acești indivizi, legile nu-s valabile pentru că au imunitate în fața justiției. Pe ei îi alegi pe 11 Decembrie. N-ar fi o idee bună să nu mai trimitem imbecili și hoți în Parlament?

Pentru cine să faci efortul de a vota? Răspundeți-vă fiecare la întrebarea asta.

În această vară, după mizeriile care s-au întâmplat la alegerile locale din Sectorul 1 (care e doar un exemplu amplu mediatizat), am decis că îmi voi sacrifica o zi din viață pentru a întări democrația asta șchioapă pe care ne bazăm în România.

Eram în gardă de ceva timp pentru că știam despre tentativa de deraiere a alegerilor prezidențiale, din 2014, din diaspora și deja citisem halucinantele texte de mai jos despre ultimele două alegeri majore din România. Citiți-le în tihnă și spuneți-mi cam ce stare de spirit vă induc:

  1. Alegeri pe moșia lui Bulă (text scris după alegerile locale din vara lui 2012)
  2. #ReporterLaVot: Am văzut cu ochii mei cum ne fură (după prezidențialele din 2014)
  3. Cum a fugit Bulă cu voturile (tot după prezidențialele din 2014)

Pe 11 Decembrie voi fi observator independent, la alegerile parlamentare, într-o secție de votare, cel mai probabil în București sau împrejurimi. Nu știu unde voi merge, nu știu dacă la finalul zilei vor fi doar obosit sau voi avea și ceva de povestit, dar cert este că voi asista la întreg procesul electoral și mă voi asigura că, indiferent cine câștigă, în “secția mea” nu o va face prin fraudă.

Ce face un observator independent la alegeri? Observă procesul electoral (ștampile, liste, proceduri, oameni, etc.), imparțial, din secția de votare (observatorii staționari) sau din mai multe secții (observatorii mobili pot acoperi 8-10 secții). Observatorul independent e un arbitru care NU intervine, ci doar sesizează orice neregulă comisiei din secție și organizației care l-a acreditat și, în funcție de tipul abaterii de la procesul normal de votare, poate suna chiar la Poliție.

Pe scurt, un observator independent se asigură că votarea nu este fraudată, în niciun fel.

M-am înscris pe listele de observatori deschise în proiectul Fiecare Vot (e mult material foarte intersant pe site, aruncați-vă 10 minute pe-acolo!), inițiativă pornită dintr-un grup de Facebook: Geeks for Democracy, unde ne-am adunat cei care vrem să ne transformăm revolta în schimbarea mentalității și, dacă trăim suficient de mult, a clasei politice din România. Până acum suntem aproximativ 1800 de observatori înscriși. Dacă fiecare dintre noi ar observa o secție, am putea acoperi 10% din totalul secțiilor de votare din România.

Care e miza? Colegii de la Geeks for Democracy au calculat că doar 30 de voturi salvate de la fraudare schimbă rezultatul în secția respectivă cu 10%. E ceva miză, nu?

Mai sunt 10-12 zile în care vă puteți înscrie pentru a fi observatori independenți. FiecareVot.ro vă va ghida către o acreditare și apoi către o secție. Dacă reușesc să conving un singur om să se alăture inițiativei, n-am scris degeaba acest text.

De fapt, sigur nu l-am scris degeaba, pentru că în camera de alături doarme o fetiță care trebuie să audă despre fraudarea sistematică a alegerilor din România (și va auzi!) și să i se pară că e doar o fantezie povestită de un boșorog care a trăit în altă epocă.

Știu că pe filmare am carisma unui stabilopod, dar am înregistrat asta pentru FiecareVot.ro și o las și aici pentru consumatorii de video pe care-i agasează cuvintele numeroase înșirate mai sus.

* Un parlamentar decide, în 4 ani, alocarea a 420 de milioane de Euro (în medie), cea ce face ca un vot să valoreze aproximativ 17.500 de Euro, ceea ce l-ar face imposibil de cumpărat, însă știm cu toții că nu e așa.

Dacă vă place ce, cum sau de ce scriu, vă mulțumesc. Blogul are o pagină de Facebook, unde vă puteți exprima aprecierea în mod democratic, chiar și mai mulți deodată. Mă puteți urmări și pe Twitter, unde dau adesea ora exactă în domenii de activitate pe care nu le cunosc.

Noua realitate

Grexit. Orban în Ungaria. Extrema dreaptă la putere în Polonia. Brexit. Trump președintele Statelor United. Firea primar la București.

Trăiesc din ce în ce mai des sentimentul că idei improbabile, pe care mi le sugerez a fi imposibile, devin realitate. Exist într-o bulă: oamenii de pe Facebook și ideile lor similare cu ale mele, lista de pe Twitter, cu link-uri din New York Times, The New Yorker, These Football Times și F365, instantaneele vânate de pe Instagram, meme-urile de pe Whatsapp.

Noua realitate mă sperie pentru că, de multe ori, nu o înțeleg. Încerc, dar e mult prea complexă pentru a putea fi sintetizată de mintea care e conectată la familie, livrabile și prezentări, proiecte personale, lecturi strecurate și se deconectează pentru 6 (uneori chiar 7) ore de somn pe noapte. Oamenii cu mult timp liber au mereu tendința de a crede că înțeleg. Unii chiar o fac.

Habar n-am ce înseamnă pentru umanitate ziua asta, pot face supoziții sau citi scenarii care sunt la fel de precise precum fanteziile fanilor Game of Thrones care încearcă să prezică cine e fratele incestuos al cui în serial. Vă recomand să citiți asta, asta, asta și asta, dacă aveți oleacă de timp și ceva curiozitate de a despica ceața noii realități care cuprinde SUA zilele astea.

Două chestii rețin eu din ziua în care Trump a fost ales:

  1. Fiecare om cunoscut, măcar tangențial, căruia i se pare nostim că a câștigat Trump. Nu e nostim. Glumele sunt mișto, râsul ajută la procesarea frustrărilor, oricine știe asta, chiar și un om fără simțul umorului, ca mine. “Hahaha, a pierdut baba isterică Hillary. Trump cel mai number 1!” Prostiile astea filtrează, acolo unde mai erau dubii, imbecilii de oameni.
  2. În societatea românească există o voluptate a discuției despre problemele altora și o tendință de a evita elefantul din încăpere, iar la noi elefantul e multicolor, fosforescent, gălăgios și pute. PSD, PMP, PNL, PRU, ALDE, UDMR și orice alt grup infracțional ai cărui membri au guvernat în ultimii 27 de ani, toate candidează la alegerile parlamentare din 11 Decembrie. Alternativele au șanse minime să conteze pentru că nu poți convinge un stomac gol să fie sătul, nici măcar cu argumente și proiecte cu impact controlat în buget. O șansă ar fi cu mici și bere. Uitați-vă dincolo de bula voastră, la România fără curent electric sau WC în casă, la analfabetism funcțional, foame, mizerie, boală, manipulare și, foarte important, la angajații statului. Cine credeți că va decide alegerile? Eu și cei din bula mea sau “România profundă”?

Noua realitate e sufocantă, dar mâine dimineață Mara va vrea să mănânce, rotițele corporației se vor învârti, iar ideile se vor lupta în surdină pentru timpul meu, adică voi avea treabă. Multă.

Mâine, săptămână viitoare, chiar și după 11 Decembrie, îmi rămâne doar să construiesc eu noua realitate pentru că nu mă regăsesc în cea colectivă. Cum? Prin muncă, cu empatie și răbdare, prin implicare în viața comunității, prin educația pe care o dau copilului meu. De fapt asta a fost realitatea mea și până acum, ceea ce înseamnă că tocmai am irosit 500 de cuvinte.

Colectivul celor 25.000

Pe 3 Noiembrie anul trecut publicam un text scris alături de prietenii din străinatate, despre experiențele lor la urnele de vot din primul tur al alegerilor prezidențiale. Atunci am asistat cu toții la un sabotaj al votului din diaspora, concertat de același partid social-democrat aflat încă la putere în România. Nici până astăzi nu s-a finalizat acest dosar penal, nici până azi nu e nimeni vinovat. Asta e pe cale să se schimbe.

Aseară, tot pe 3 Noiembrie, am ieșit în stradă, cu toții, mica noastră familie din clasa de mijloc, anomaliile statistice ale României. Eram 3 oameni în mijlocul a câteva mii, la Universitate, la fântâna din fața Arhitecturii, în fața la Teatrul Național, pe trotuare, peste tot. Evenimentul pe Facebook arată că vom fi maxim 6000. După jumătate de oră eram convins că suntem mai mulți, dar nu aveam cum să estimez. Când s-a închis circulația și mulțimea s-a revărsat pe Magheru, se striga “Asasinii, asasinii!”, apoi am pornit spre Guvern cerând demisii. Nu se vedea capătul coloanei. Să fi fost 10.000?

La Romană am realizat că suntem chiar mai mulți, nu se zăreau capetele coloanei. La Piața Victoriei mi-a scris unul dintre “provocatorii” din diaspora, îmi spune că vede live transmisia de la Guvern. Suntem 15.000. Mi s-a zburlit puțin părul pe ceafă. Abia când am plecat a apărut estimarea de 25.000 și atunci am simțit un gol în stomac. Nu am nici cea mai vagă idee de ce n-am ieșit mai devreme, înainte de Colectiv, înainte de Gigină, înainte de fiecare scuipat aruncat din Palatul Victoria și din Casa Poporului. Asta va fi probabil unul dintre marile regrete ale generației mele. Continue reading Colectivul celor 25.000

Dualitate

Citesc o știre halucinantă despre parlamentul antisocial al României.

Veți crede că știrea e aceea că această grupare organizată (teoretic pentru legiferare, practic pentru sfidarea unui popor de fraieri) și-a votat mărirea propriilor pensii. Trecem peste faptul că doar în parlament se poate să-și decidă cineva propria remunerație, plătită din banii altora, pentru că nu asta e știrea halucinantă. Știam cu toții că asta vor vota, mârlănia acestor indivizi e demult probată, nu m-am îndoit nicio clipă că-și vor aloca mai mulți bani pentru efortul de a distruge sistematic o țară.

Știrea care mă înfurie pe mine mai tare e cea în care aflu ce au declarat politrucii habarniști din parlament la votarea acestei noi sfidări. Luați de-aici mostră de la Anghel Stanciu (deputat PSD) :

Este momentul, dragi tovarăşi, ca astăzi… Nu, nu bateţi, cuvântul tovarăş nu trebuie să fie o ruşine, nu trebuie să-l excludeţi din vocabularul dumneavoastră! Dacă pe 16 decembrie cetăţenii ţării şi-au luat ţara înapoi, astăzi e rândul vostru să luaţi Parlamentul înapoi!

Acest tovarăș fără dinți, ales de ieșeni în parlament timp de 23 de ani (e acolo din 1992!), face parte din Comisia permanentă pentru, ATENȚIE, învățământ, știință, tineret și sport. Cuvântul tovarăș i se pare unul normal. Îi rog pe toți prietenii mei ieșeni să nu uite acest moment și să nu-i lase nici pe cei din jurul lor să-l uite. Continue reading Dualitate

Pe buza prăpastiei

Democrația românească are oficial 25 de ani de viață și, în ciuda copilăriei abuzate de mineri și adolescenței violate de năstase și ouăle colegilor lui de celulă, s-a maturizat în ultimii ani. Orice mizerii s-ar fi întâmplat pe-aici,  suntem azi într-un punct în care nimeni nu poate nega progresele pe care le-am făcut ca națiune. Problema e că azi suntem pe buza prăpastiei și riscăm să alunecăm în hău. Vreau să vedeți o știre istorică pentru ce urmează să devină România în următorii ani. 

Secția de asistență religioasă din Ministerul de Interne va raporta direct la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, titrează Hotnews.ro în această seară în urma unui Ordin emis de vicepremierul Oprea și publicat în Monitorul Oficial pe 24 octombrie. Irelevant?

Chiar foarte relevant, dragii moșului! Prin această măsură biserica ortodoxă din România ajunge să aibă o minusculă felie din guvernare. Așa își plătește ponta susținerea din partea mafiei lui Don Daniel, zis și Preafericitul: prin donații pentru biserici din banii noștri, și prin astfel de măsuri legislative. BOR a vândut credincioșii către ponta, aș vrea să realizăm cu toții asta. Continue reading Pe buza prăpastiei