Articole similare:

1. Profesor Doctor Inginer
2. Al 11-lea motiv
3. Cum sa faci infarct

Asta se intampla in vis, realitatea imi ofera voce si cuvinte, dar ziua de azi mi-a adus o frustrare enorma, ce imi aduce aminte de mutenia ireala.

In seara asta am inceput sa scriu un articol despre un alt cosmar de-al meu, unul pe care l-am trait deja. Articolul se numeste Falimentul unui mod de gandire si spune o poveste foarte adevarata si neverosimila despre Romania si despre “cat de greu e viata” aici. Ecranul s-a umplut in cateva minute de randuri pline de patima, dar totusi goale de mesaj, doar abstracte. Goale pentru ca lipsesc cele 2-3 nume care ar da o alta greutate textului. Nu pot sa le scriu acum, nu pot sa spun toate cate m-au macinat in perioada ce ar fi trebuit sa fie “cei mai frumosi ani”. Ar insemna sa arunc pe apa blogului 5 ani de detentie truda. Si pariez ca n-o sa puteti dormi la noapte de grija unui faliment al unui mod de gandire!

Uite-asa, demonul meu real, fie el si rapus, reuseste sa faca mutenia reala. Ma bucur doar ca toata mizeria asta mi-a dat ocazia sa folosesc sintagma din titlu, citita din Cioran si, evident neinteleasa, candva, cand eram mult mai mic si mai naiv. Si are si sens!

Nu exista articole similare.

El: Bla bla bere bla bla bere bla. Ba, apropo, ai auzit ca ne taie astia apa calda? De azi pana marti,

Eu: Ei, pe dracu!

El: Da ma, e afis, jos, la receptie, pe care zice ca e defectiune tehnica intre 1 si 5 august. (Lung sir de injuraturi anatomice, sociale si de complexitate n).

Discutia asta se intampla joia trecuta, pe 30 iulie. Intre timp am vizualizat si eu maretul afis care anunta ca nu vom avea apa calda timp de 5 zile, din cauza unei chestiuni problematice, care aparent va fi rezolvata in fix 5 zile. Daca e sa facem un calcul, vedem ca la mijloc era si weekendul(cand nici iarba nu creste), adica raman 3 zile, alese aiurea. Dar ce mai conteaza, sunt doar niste studenti! Sa moara!

Nu ca ar fi prima data cand s-a intamplat asta, mai ales ca in ultima perioada a anului universitar ne-au mai facut asemenea surprize, din cauza unor lucrari la retea(chestie pe care am inteles-o timp de cateva saptamani). Radeam cand o prietena imi povestea ca i-a auzit pe muncitori zicand: Lasa ba, da-i dreacu, ca vine vacanta, inchidem de tot apa si nu ne mai grabeste nimeni! Acum nu mai rad. Acum dardai de frig si ma tem de un infarct la fiecare dus… de 6 ZILE!

A venit si data de 5(marti) cand eram foarte entuziasmat ca voi putea sa fac un dus normal, dar s-a vazut ca m-am grabit. Ce copil razgaiat mai sunt si eu… auzi, sa vreau sa ma spel! Nu am avut apa nici atunci, nici ieri. Ei, dar nu-i nicio problema, pentru ca deja pe afis era taiata data de 5 si trecuta data de 6. Acum suntem in 7 deja, tot nu am apa calda.

Ce pot sa mai scriu sa imi exprim furia si dezgustul? M-am saturat sa scriu despre prostie, ignoranta, incompetenta, cat de naspa e in Romania si la politehnica, mizerie umana sau idei creative de razbunare(de care nu duc lipsa), dar daca numai peste asa ceva dau… cum sa distorsionez pura realitate?

Deci, daca va doriti un infarct de mare calitate, umblati prin Bucuresti o zi, strangeti praful care cica se cheama aer si acumulati ceva caldura de vara intre betoane, iar apoi faceti un dus rece. Rezultate garantate!

PS: Sir si mai lung de injuraturi la adresa infectiei care administreaza caminul Leu A.

Articole similare:

1. Am incercat sa te scapam de cursuri

Am facut postere, le-am lipit, am scris un post si prietenii l-au dat mai departe, dar se pare ca grasul infect a avut mai mult succes si priza la public. Asta pentru ca nu am reusit sa adunam prea multa hartie.

In 5 zile am strans cam 90 de kilograme(asta inseamna sub 100 de grame per persoana). Daca ne gandim ca in medie cei care si-au adus contributia si au ales sa nu arunce cursurile la ghena au adus cam 5-6 kilograme de persoana, putem continua cu matematica, generalizand pe intregul camin Leu A. Nu cred ca mai e nevoie sa duc acest calcul pana la capat.

Sunt putin dezamagit de cantitatea mica pe care am adunat-o, in principal pentru ca oamenii au preferat sa arunce la ghena hartia in loc sa o aduca la reciclare. Asta e o chestie pe care nu pot s-o inteleg. Am avut afisele puse la vedere, chiar langa acele ghene… Idiotii tot acolo au aruncat. Cum putem sa schimbam mentalitatea si atitudinea de insecta? Dan imi spune sa fiu mai optimist si ca la urmatoarea incercare vom fi mai isteti si mai bine promovati. Vom incerca, dar raman sceptic la schimbarea romanilor.

In toamna-iarna 2008 astept sa fiu contrazis.

PS: Multumesc tuturor celor care au contribuit la actiunea de colectare, lui Calin(reprezentand Copacul de Hartie) si baietilor si fetelor de la OCSE.

Later Edit: Conform datelor furnizate prin aproximatie de Calin, se pare ca am strans in total vreo 150 de kile de hartie. In alta ordine de idei, Copacul de Hartie ne-au asigurat ca putem continua oricand actiunile de acest gen cu sprijinul lor. Deci mai bagam o fisa la iarna.

Articole similare:

1. Un gras infect
2. Profesor Doctor Inginer

De partea cealalta a usii statea un gras infect, ale carui bale puturoase l-au deranjat pe sensibilul Gogu din prima secunda.

Grasul infect: In sfarsit deschizi si tu?

Gogu: Da’ cine sunteti? (Cine pula mea sunteti era exprimarea corecta, dar Gogu s-a abtinut)

Grasul infect: Inspectia! Azi nu a raspuns nimeni la camera asta(acuzator). Eu impreuna cu doamna administratora am facut un control in tot caminul. De ce nu duci gunoiul? Nu vezi ce mizerie e aici?(in hol Gogu are incaltamintea ordonata langa perete, dar grasul infect fiind retardat, nu percepe cele mai simple chestii)

Gogu: Si care-i problema, n-am fost acasa! E treaba mea! Si gunoiul il duc, nu e nevoie sa-mi zica nimeni. Si in plus, eu nu plec acum din camin, o sa gasiti camera curata, cum e si normal. Si totusi cine sunteti?(Animalul nu se prezinta, el intra ca in cotetul lui personal)

Grasul infect: Uite, e praf pe pervazul asta, nu e deloc curat aici, e innacceptabil.(In acest moment Gogu si-a pierdut calmul legendar)

Gogu: Eu cred ca avem o problema. Ca nu vedeti CA EU INCA LOCUIESC AICI!!! Cand o sa plec, camera va fi curata, dar nu am nevoie sa-mi zica mie NIMENI sa fac curat, e o chestie de bun simt! Dar poate cer prea mult!!!

Grasul infect: Doamna administratora m-a trimis, sa fac aceste verificari. Va veni si dumneaiei!

Gogu: O astept cu cea mai mare placere pe doamna administratora. Stiu ca va veni cand ma decazez.

Grasul infect: Ai vreo problema cu doamna administratora? Vreo nemultumire de exprimat? (Micul fascist-securist care zacea in adancurile grasului infect se trezise brusc la viata. Il manca si trebuia sa se scarpine. Balele curgeau.)

Gogu: N-am nicio problema cu doamna administratora. Din contra, e febletea mea.

Grasul infect: Faci misto de mine? Asta e? Esti smecher?

Gogu: Nu fac, dom’le misto de nimeni. Hai sa incheiem cu marea inspectie ca am treaba!

Grasul infect: Nu e nevoie sa faci misto de mine, ca eu puteam sa stau acasa la ora asta!(Si totusi cine dracu te-a scos din casa acum? Foamea te-a scos!)

Gogu: Altceva? Chiar am treaba.

Discutia cu grasul infect, trimis de zana caminului in inspectie a mai continuat, dar nu intentionez sa va mai plictisesc. Ideea e ca mi-am propus sa astept pana la terminarea facultatii pentru a vorbi despre chestiile care se petrec in camin si despre profesori. Problema o reprezinta acest gras care m-a deranjat sa-mi dea indicatii in seara asta. E foarte posibil sa nu mai rezist inca un an…

Articole similare:

1. Am incercat sa te scapam de cursuri
2. Cum sa faci infarct

Sunt student la Politehnica si asta obisnuia sa imi ocupe tot timpul, dar acum mai reuseste doar sa ma enerveze sau sa ma uimeasca, din cand in cand.

Saptamana trecuta veneam dinspre cladirea MicroChip de pe Vasile Milea, spre rectoratul minunatei universitati, cand, toropit de caldura mi se pare ca am vedenii. Vedeam niste ingerasi zbenguidu-se prin iarba! Normal, am zis ca am luat-o razna, cum e si normal dupa 4 ani de cacaturi(uite ca am zis-o si pe asta). Dar vai! Si colegul Calin avea aceeasi halucinatie! Nu mai comentez, va ofer pozele autentice, surprinse in campusul Politehnicii pe 2 iunie, la pranz.

Articole similare:

1. 10 motive
2. Al 11-lea motiv

Astăzi am dat piept din nou cu pubela de gunoi, din Leu, cunoscută de majoritatea oamenilor sub denumirea de Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei. Explicaţia furiei mele pe scurt: Laborator de la 12, sala B304a, gratii pe uşă. Verific la avizier, totul corespundea, mai puţin faptul că NU ERA NIMENI ACOLO. Mă calmez cu gândul că la 16 se întâmplă din nou laboratorul cu pricina. La 16, surpriză! Aceleaşi gratii, în plus, doi tovarăşi de enervare. Cu un telefon aflăm că măreţul laborator se desfăşoară în Polizu, lângă Gara de Nord! Niciun anunţ, orarul afişat la avizier – impasibil!

Acum orice încuiat mi-ar replica: Dacă ai fi mers la curs, dacă te-ar fi interesat materia, ai fi aflat cu siguranţă de modificare! Sunt în anul IV, la o facultate a cărei studenţi lucrează deja din primii ani de studii. Personal, am avut două experienţe de muncă, un total de 11 luni. Merg foarte rar la cursuri şi doar la materii pe care, chiar dacă mintea mea le respinge, doar profesorii fac diferenţa şi le dau un interes prin prestanţă. În rest simt că involuez, că mi se descompune creierul şi pariez pe o ladă de Stejar că nu sunt singurul.

Aceste modificări de locaţii, zecile de modificări de orar şi atitudinile de securişti infatuaţi(virtuali stăpâni ai diverselor pietre filosofale) pe care le au 95% dintre „dascălii” acestei instituţii nu fac altceva decât să aducă în pragul unei crize de nervi, pe oricare om care mai face şi altceva înafară de robia propusă de regulamentele aberante.

Cei care alcătuiesc orarul nu lucrează DELOC pentru studenţi, absolut nimic nu se face cu un minim de logică la ETTI! Nu vreau să aud de la nimeni că facultatea e mai importantă decât orice altceva, pentru că nu este aşa. Facultatea se face de bună voie, ar trebui să implice un minim de pasiune de ambele părţi ale catedrei, dar într-un loc ca acesta nu se va întâmpla aşa niciodată.

Iată al 11-lea motiv pentru amatorii de studii în electronică şi telecomunicaţii:

11. Dacă vrei ca timpul tău să fie dedicat exclusiv unei cauze futile(studiul unor ştiinţe moderne, predate de colegii de generaţie ai lui Bălcescu), vino la ETTI !

Nu exista articole similare.

În mijloc de sesiune, propun inginerilor de pretutindeni şi hoardelor mele de fani, pe care i-am înfometat în ultimul timp, câteva aforisme inginereşti adaptate din proverbe româneşti arhicunoscute(creaţii proprii, bineînţeles). Inginerii ştiu de ce…

<< Nu lăsa pe toamnă, ce poţi copia azi! >>

<< Să-ţi faci primăvara parţial şi toamna final! >>

<< Toamna se numără inginerii. >>

<< Inginerul cât trăieşte improvizează. >>

<< Ce ţie nu-ţi place, Politehnica îţi face. >>

<< Ulciorul nu merge de multe ori la apă, dar inginerul schimbă ulciorul.>>

<< Inginerul la orice nevoie se cunoaşte. >>

Articole similare:

1. Politica explicată
2. Micul Inginer Electronist: Reloaded

Căutăm deci numele unui martir şi apreciem orice fel de indiciu. Pentru că laurii i se cuvin, iar statuia din campus ce îl va înfăţişa trebuie să poarte un nume.

Va rămâne el oare Profesorul Necunoscut sau vom afla cine este, spre gloria rasei inginereşti?

Mulţumiri Elisabetei Petrovna pentru minunata revelaţie în pixeli.

Articole similare:

1. Profesor Doctor Inginer
2. Micul Inginer Electronist: Reloaded
3. Cum arata un inginer cand presteaza inginerie?

Bunul meu prieten, Micul Inginer Electronist, a lucrat numai după schemă, aşa cum este recomandat şi a început să dezvolte o colecţie de citate memorabile. Nu vorbim de filosofi sau de scriitori, de inventatori sau de oameni politici, nici de campioni sau clerici. Dar nicidecum despre oameni simpli. Micul Inginer Electronist ne vorbeşte despre ceva superior. Ceva măreţ! E vorba despre ingineri! Profesori-doctori-ingineri chiar! Care vorbesc chiar ei, în activitatea de zi cu zi, în faţa studenţilor la cursuri sau laboratoare. În salonul Micului Inginer Electronist, profesorii îşi expun momentele unice de concentrare asupra problemelor esenţiale, pe care bucuria de a fi inginer le face uitate.

Sunt aşteptate contribuţiile şi chiar încurajate, pentru ca, împreună, să construim un univers al inginerilor care stau la poveşti, uitând pe moment de impedanţe şi hysterezis. Inginerii au ceva de spus! Aflaţi ce, aici !

Articole similare:

1. Profesor Doctor Inginer
2. Cum arata un inginer cand presteaza inginerie?
3. Solutie de criza – Fane Trotil Camataru’