Proza scurta
Un zâmbet ştirb
Bunicul ciolănos şi ştirb îşi plimba adesea privirea prin văzduhul albastru şi tăcea. Privea ierburile înalte ale savanei, privea crăpăturile pământului uscat, privea zarea ce se unduia ca o nălucă sub soarele african şi tăcea cum tac bătrânii care îşi păstrează cuvintele pentru mai târziu. În ridurile frunţii strălucitoare a bunicului şi în ochii lui [...]
Zbor
A inceput ca o gluma la care au ras toate continuandu-si jocul cuprinse de veselie. Ultimele zile de mai se revarsau peste intreaga fire ca un fior de libertate in care norii negri nu pot exista pe albastrul infinit. Nimic nu ar fi putut acoperi fosnetul nucului strabatut de vantul cald, nici macar in gluma n-ar fi fost posibila amortirea [...]
