Cine este Gogu şi de ce?
Bine ai venit, cititorule!
Dacă te întrebi cine scrie acest blog şi de ce, ai ajuns unde trebuie. Sunt Vlad Bogos, mi se spune Gogu de când mă ştiu şi, contrar mesajului pe care-l transmite poza ciufulită din dreapta, mă exprim prin cuvinte.
Sunt inginer de meserie, dar asta nu înseamnă nimic, e doar o hârtie care stă ascunsă într-un sertar, sunt 5 ani din viaţa mea de care nu vreau să-mi amintesc. Veţi găsi pe blog câteva articole despre Politehnica Bucureşti în general şi despre Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în particular. Le-am scris în anii de studenţie din frustrare şi ură pentru o instituţie defectă condusă şi definită de oameni infecţi, iar acum nu le şterg pentru ca puştii de liceu să ştie că prestigiul ETTI e doar un miraj. Ingineria ca profesie nu mă defineşte astăzi, dar dobândirea ei m-a format ca om, m-a făcut mai tare în faţă oricărei intemperii a vieţii.
Astăzi sunt om mare. Lucrez de câţiva ani pentru o mare corporaţie portocalie şi, la al cincilea job din scurta mea carieră, pot spune în sfârşit că îmi place ce fac. Timpul liber mi-l petrec în compania cărţilor pe care le iubesc de când mă ştiu. Îmi place să citesc şi scriu despre paginile care m-au fermecat, în speranţa că voi împinge măcar un cititor pe aceeaşi cărare pe care am păşit şi eu. Când nu am liniştea necesară lecturii îmi pierd vremea studiind fotbalul cu o pasiune demnă de o cauză mai bună, mă delectez cu muzică adevărată, uneori gătesc (alteori doar spăl vase, o plăcere unică pe care mulţi n-o înţeleg), îmi place teatrul şi îmi plac oamenii de la care pot învăţa ceva, fie că e vorba de regiştri de Windows sau de simpla decenţă a unui suflet trecut prin multe.
Blogul e rezultatul unei fascinaţii pentru cuvinte care a început prin liceu. Îmi place să modelez cuvinte, îmi doresc să mă pot numi “scriitor” într-o zi. Aici scriu despre cărţi, oameni, filosofie şi fotbal, dar am şi câteva tentative literare ascunse printre pagini. Aveam 21 de ani când am publicat primul articol, acum (într-o zi de vară a anului 2011) am 26 şi nu mai scriu atât de des precum obişnuiam pentru că nu mai simt că ideile mele merită împărtăşite. Sper că senzaţia vine din înţelepciune, nu din blazare.
Ideile şi pseudo-analizele de pe acest blog nu reprezintă compania pentru care lucrez şi vreau să ştiţi că nu sunt expert în nimic, părerile exprimate aici sunt strict personale, nu reprezint pe nimeni şi nu am nicio orientare politică (sunt total dezorientat). Nu am prieteni imaginari cu puteri supranaturale, nu am pretenţia unui ton politic corect şi îi rog pe cei care m-au înjurat sau ameninţat în trecut (şi pe cei care mai au de gând) să treacă la fapte fără să mai mimeze vorbirea articulată, sunt uşor de găsit. Intodeauna apreciez feed-back-ul la obiect.
Dacă cineva chiar citeşte Blogu’ lu’ Gogu, îi mulţumesc şi îmi cer scuze pentru eventualele greşeli de ortografie din texte. Le mulţumesc tutoror celor care au avut vreodată răbdare cu mine şi cu pasiunea mea consumatoare de timp. Vă voi dedica psalmi când voi rescrie Biblia, dragilor!
Comunic cu oricine are ceva de spus pe cele două adrese de e-mail pe care le folosesc zilnic:
vladbogos[la]yahoo[punct]com sau
bogos[punct]vlad[la]gmail[punct]com,
sau pe FaceBook.
S-auzim de bine!
