Furnica

Soarele târziu al acelui început de august se încleşta cu înserarea, trimiţându-şi ultimele raze roşii-aurii către furnicarul înviorat de speranţa răcoroasă a nopţii. Lupta surdă între titanii lumii. O uşoară adiere a unui vânt ce proorocea toamna cuprinse frunzele plopilor, mereu dornice de conversaţie şoptită. Oraşul.

Pe una din străzile lăturalnice, care există cu sutele în cartierele de blocuri comuniste, o furnică obosită grăbea pasul spre casă. Însă nu la comunism se gândea Bogdan, şi nici la furnicile din jur, care nici măcar umbră nu mai aveau în răcoarea serii. Continue reading Furnica

O falsă impresie, doar o imitaţie…

IMITÁ, imít, vb. I. Tranz. 1. A adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca de exemplu. ? A reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. ? A reproduce cu fidelitate; a copia. – Din fr. imiter, lat. imitari.

Avem mai sus o definiţie a subiectului nostru. Să considerăm acesta punctul de plecare al discuţiei. Ce vreau de fapt se evidenţiez aici? Ambele feţe ale monedei. Imitaţia ca model în viaţă, ca factor inconştient al “dezvoltării” individului şi imitarea inconştientă, zilnică, pe care se bazează viaţa noastră de fapt, fie că noi acceptăm asta sau nu. Continue reading O falsă impresie, doar o imitaţie…