Ploaia măruntă, rece şi deasă se abătuse asupra străzilor prăfuite, ca un mesaj divin că undeva, Cineva vede şi ştie tot, iar când binevoieşte să ofere tuturor un prilej de meditaţie, o face atât de simplu încât se dovedeşte irezistibil. Nimic mai simplu decât o rafală curată într-o zi oarecare de vară, altfel sufocantă şi anostă.
Revărsarea de stropi spăla neîncetat betonul din curtea fostei fabrici de camioane, ce arăta acum ca un cimitir de fiare vechi depozitate întâmplător, în uşoara adiere ce se pornise. Ruinele unui simbol dintr-o epocă muncitorească demult apusă şi a cărei amintire începuse să ruginească.

canguri

PLANUL e în plină desfăşurare, iar timpul meu e pe sfârşite. Cine ar fi crezut că o să ajung atât de departe? Nici EI nu au crezut. Au realizat prea târziu cine sunt şi ce am aflat; acum vin să încheie totul.
E sfârşitul… Le aud paşii pe coridor. E inutil să încerc să mă ascund. N-am să fug.

În vremuri demult apuse,

Soarele târziu al acelui început de august se încleşta cu înserarea, trimiţându-şi ultimele raze roşii-aurii către furnicarul înviorat de speranţa răcoroasă a nopţii. Lupta surdă între titanii lumii. O uşoară adiere a unui vânt ce proorocea toamna cuprinse frunzele plopilor, mereu dornice de conversaţie şoptită. Oraşul.

Pe una din străzile lăturalnice, care există cu sutele în cartierele de blocuri comuniste, o furnică obosită grăbea pasul spre casă. Însă nu la comunism se gândea Bogdan, şi nici la furnicile din jur, care nici măcar umbră nu mai aveau în răcoarea serii.

IMITÁ, imít, vb. I. Tranz. 1. A adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca de exemplu. ? A reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. ? A reproduce cu fidelitate; a copia. – Din fr. imiter, lat. imitari.

Avem mai sus o definiţie a subiectului nostru. Să considerăm acesta punctul de plecare al discuţiei. Ce vreau de fapt se evidenţiez aici? Ambele feţe ale monedei. Imitaţia ca model în viaţă, ca factor inconştient al “dezvoltării” individului şi imitarea inconştientă, zilnică, pe care se bazează viaţa noastră de fapt, fie că noi acceptăm asta sau nu.